﻿În pragul noului an...

Vremurile curg, curg mereu, lăsând în urmă timpurilor apuse umplute de uriașa suferință omenească și astfel iată-ne în fine și în anul 1927.... al 4-lea de la nașterea revistei noastre.
Cu o caldă colegialitate ne gândim la bunii noștri colegi, iubiți camarazi ai aceleiași munci, apărători ai acelorași cauze sfinte, risipiți în colțurile depărtate ale județului nostru spre a le trimite din pragul noului an afectuoasele noastre salutări.
Le aducem prin rândurile acestea urările noastre de fericire, lor, familiilor lor iubite ce' întovărășesc credincios în viață, suportând greutățile, ce ne apasă pe noi toți de o potrivă.
Să rugăm deci pe bunul Dumnezeu, care în toate timpurile a ajutat națiunea noastră românească, să ne ajute și pe noi, ca să putem răsbi aceste greutăți și să facă ca munca noastră să fie roditoare și să fie mereu spre consolidarea acestei națiuni ca urmașii noștri să trăiască măcar din ce în ce mai frumoase timpuri.
Să fim ajutați să ne îndeplinim datoriile noastre, că școala să nu ducă de nimi lipsă și încălzită nu numai de sentimentele noastre înălțătoare, dar să se poată bucura de-o îngrijire mai părintească a acestui stat.
Dorim să înlăturăm din juru-ne politicianismul, să piară discordia, să dispară gândurile rele și colegialitatea cea mai sinceră să sporească deplin între noi.
Să rugăm pe Dumneze să ne trimeată în acestea îngerul unirei desăvârșite a întregului corp didactic, care să ne ajute apoi spre a învinge greutățile, ce-ar putea să ne iasă în cale și să ne lumineze mintea, să ne învârtoșeze puterele, cari să devină pârghia, sănătoasă de înălțare a acestui neam. Să ne ajute spre-a grăbi cu un ceas mai înainte unificarea sufletească a acestui popor. Să muncim cu învierșunare, să facem să dispară cu desăvârșire toate urmele granițelor, create de numeroșii dușamni din trecutul acestei țări și România noastră scumpă să ajungă complect unificată, pentru totdeauna n despărțită, și închegată sufletește în blocul cel mai puternic ce-a fost vre-o dată pe lume.
Le urăm deci cu duioșie tuturor colegilor noștri spor deplin la muncă, unire neprihănită sufletească și desăvârșită fericire. Cât despre noi, cari ne-am grupat în jurul acestei reviste prin încrederea tuturor, nu ne este mai sinceră dorință în inimi, de cât să ne îndeplinim cu sfințenie îndatoririle.
Așa să ne ajute Dumnezeu la toți.